Te-ar mai putea interesa şi …

Toxine b de clostridium difficile

Desi toxinele C. Toxina A, o enterotoxina, determina cresterea secretiei de fluide si inflamatie la nivelul mucoasei intestinale. Toxina B care prezinta in vitro o actiune citotoxica de aproximativ ori mai puternica decat toxina A actioneaza sinergic cu aceasta.

Istoric[ modificare modificare sursă ] Clostridium difficile a fost descrisă în de catre Hall și O'Toole [10] care i-au atribuit numele difficile cel mai greu din cauza dificultăților mari pe care le-au avut în izolarea ei experimentală și creșterea foarte lentă în mediul de cultură. Colita pseudomembranoasă a fost descrisă pentru prima dată înfiind mai întâi atribuită stafilococilorresponsabilitatea clostridiei fiind stabilită din [11] [12].

toxine b de clostridium difficile papanicolaou anormal por segunda vez

Patogeneza infecției cu Clostridium difficile[ toxine b de clostridium difficile modificare sursă ] Colonizarea tractului gastrointestinal de către Clostridium difficile poate îmbrăca diferite aspecte clinice, în funcție de starea de imunitate a gazdei, care pot varia de la portaj asimptomatic până la diaree severă, colită pseudomembranoasă, megacolon toxic, perforarea colonului și, în unele cazuri, deces.

Cele mai frecvente cazuri de infecție cu Clostridium difficile apar în mediul spitalicesc mai ales în unitățile cu spitalizări prelungite, la pacienți vârstnici sau imunodeprimați și se datorează în mare parte tratamentului cu antibiotice.

toxine b de clostridium difficile veruca foot infection treatment

Deși toxine b de clostridium difficile antibioticelor au fost implicate în producerea infecției, cefalosporinele mai ales cele de generația a 3-apenicilinele mai ales ampicilina, amoxicilinalincomicina și clindamicina au cel mai mare risc; colita pseudomembranoasă poate apărea și după folosirea unor agenți antineoplazici methotrexatul sau toxine b de clostridium difficile.

Distrugerea florei normale intestinale cauzată de antibiotice constituie toxine b de clostridium difficile predispozant esențial al infecției cu Clostridium difficile; flora intestinală normală se opune colonizării cu acest bacil.

Contaminarea se produce mai cu seamă în condițiile de spitalizare prelungită, germenele fiind cultivat de pe numeroase obiecte provenite din camerele de spital.

Sporii trec prin stomac în intestinului gros, acizii toxine b de clostridium difficile stimulează germinarea sporilor și astfel se formează celule vegetative ale bacteriei care se multiplică rapid. La nivelul mucoasei intestinului gros, bacilul produce în cantități mari două toxine majore: toxina A enterotoxina și toxina toxine b de clostridium difficile B, cu efect citotoxic; ambele toxine au efect letal pentru șoarecele alb și alte animale de laborator.

toxine b de clostridium difficile

Tulpina NAP-1 sau produce o toxină binară, care nu este prezentă la celelalte tulpini de Clostridium difficile. Aceste toxine distrug celulele epiteliului intestinal, realizând denudarea mucoasei intestinale și apariția pseudomembranelor caracteristice de unde și numele de "colita pseudomembranoasă"care sunt niște plăci discret alb-gălbui care se detașează cu ușurință.

Dictionar de analize

Aceste leziuni conduc, în final, la inflamarea mucoasei intestinului gros sau a colonului colitădiaree lichidă, hemoragie, necroză. Debutul colitei pseudomembranoase este brutal, cu diaree lichidă, abundentă, cu resturi de mucoasă, rar sanguinolentă, însoțită de febră și colici abdominale, greață, vărsături, deshidratare severă, uneori megacolon toxic și perforație intestinală.

papillon zeugma email parazi?i intestinali la copii

La examenul endoscopic se vizualizează false membrane la nivelul colonului. Tratamentul este instituit în funcție de gravitatea manifestărilor clinice: reechilibrare hidroelectrolitică, oprirea antibioticului dacă este posibil, administrarea de metronidazol oral mg la 6 ore sau mg la 8 ore timp de 10 zile în formele moderate.

Utilizarea vancomicinei este rezervată celor mai grave forme.

Infecţia cu Clostridium difficile din perspectiva medicului de familie

Recent în tratamentul infecției cu Clostridium difficile a fost introdus toxine b de clostridium difficile nou antibiotic - fidaxomicina, care reduce cu mult rata recidivelor față de vancomicină. Unii pacienți au nevoie de bacitracină mg oral la 6 ore timp de 10 zile, rășină cu colestiramină sau drojdie de Saccharomyces boullardii. Pentru purtătorii asimptomatici, tratamentul nu este necesar.

Diagnosticul infecţiei cu Clostridium difficile se bazează pe: prezenţa diareei — mai mult de trei scaune neformate pe zi scala Bristolmai mult de două  zile, fără o altă cauză cunoscută; detectarea în scaun a toxinei A sau B prin PCR sau culturătest Elisa sau GDH.

Un număr mic de pacienți a necesitat colectomie totală pentru vindecare. Până la 30 octombrieîn România au fost raportate 4.

human papillomavirus proteins cancer de pancreas esperanza vida