Papillomaviruses oncogenic

În anumite ţări cu  venituri reduse din Asia şi Africa, prevalenţa HPV este foarte asemănătoare la femeile din toate  grupele de vârstă.

Infecţia cu virusul papiloma uman şi strategii de implementare a imunizării

Tipurile HPV 16 şi 18 au fost cele mai frecvente la scară mondială, HPV  16 fiind tipul cel mai întâlnit papillomaviruses oncogenic toate regiunile.

HPV 18 şi ale tipuri oncogene precum 31, 39, 51,  52, 56, 58 şi 59, au avut o prevalenţă similară şi au făcut parte din tipurile cele mai întâlnite după  HPV Femeile infectate cu un tip de HPV dat pot fi co- infectate sau infectate ulterior cu alte  tipuri care pot cauza leziuni cervicale.

Nu s - a observat papillomaviruses oncogenic tendinţă clară în funcţie de vârstă. Prevalenţa  HPV  estimată la bărbaţi  a fost maximă la vârste uşor mai înaintate decât la femei şi a rămas constant ă sau a scăzut uşor odată cu înaintarea în papillomaviruses oncogenic.

Cea mai  papillomatosis in wolves prevalenţă s-a întâlnit la bărbaţii Papillomaviruses oncogenic care au relaţii sexuale cu alţi bărbaţi. Infecţiile HPV  anale sunt foarte întâlnite la bărbaţii care au relaţii sexuale cu alţi barbati,  şi papillomaviruses oncogenic aproape universal prezente la cei infectaţi cu HIV.

Prevalenţa HPV cea mai ridicată la bărbaţi s—a înregistrat în Africa ,  în timp ce  prevalenţa cea mai scăzută a acestui virus  s - a observant la bărbaţii din regiunea Asia — Pacific. Vârsta nu a fost asociată cu un risc de pozitivitate pentru tipurile HPV 6, 11, 16, 18  sau pentru  orice alt tip testat. Cancerul de col uterin asociat cu  HPV la femei :  Infecţia persistentă cu genotipuri HPV oncogene  cu risc crescut este puternic asociată cu dezvoltarea  cancerului de col uterin.

Riscul dezvoltării  unui carcinom cu celule scuamoase este de aproximativ    de ori mai mare după o infecţie cu HPV 16  şi de aproximativ   de ori mai mare după o infecţie cu HPV 18comparativ cu riscul  existent la femeile neinfectate.

În timp ce infecţia cu un tip HPV cu risc oncogen crescut este cauza principală pentru aproape  toate papillomaviruses papillomaviruses oncogenic de cancer de col uterinaceste  infecţii nu cauzează întotdeauna cancer.

This is one of the most common sexually transmitted infections, papillomaviruses oncogenic a tropism for tissues such as squamous or mucosal epithelium. Human papillomavirus can papillomaviruses oncogenic classified according to the ability of oncogenesis in low-risk genotypes, associated primarily with genital warts and high-risk, associated with premalignant and malignant lesions. The immunization rates for Human papillomavirus are generally lower than for other types of vaccines, and further implementation of appropriate strategies is still needed.

Majoritatea  femeilor infectate cu HPV cu papillomaviruses oncogenic crescut nu dezvoltă cancer  datorită faptului că majoritatea  infecţiilor au o durată scurtă de viaţă şi virusul se elimină de obicei spontan în decurs de 2 ani. Infecţia  cu HPV  cu risc crescut persistă la femei numai într - un procent mic ;  numai o mică parte  din aceste infecţii cronice evoluează către precancer papillomaviruses oncogenic din acestea ,  chiar şi mai puţine vor  progresa către cancer invaziv.

Numărul de decese cauzate de cancerul de col uterin în întreaga lume în anul este  estimat la  Programele de depistare implementate corespunzător contribuie la rata scăzută a mortalităţii observată în papillomaviruses oncogenic ţări.

Subiecte în Sex

Ratele de mortalitate mai ridicate din alte ţări sunt datorate  cel puţin în parte unei co-infecţii cu HIV sau cu papillomaviruses oncogenic infecţii cu transmitere sexuală ITS. O analiză sistematică a relevat faptul că incidenţa generală raportată papillomaviruses oncogenic pentru bărbaţi şi femei   a verucilor anogenitale noi şi recurente   a fost între   şi la ,  cu o valoare medie de5  la Incidenţa anuală medie estimată a verucilor papillomaviruses oncogenic e noi a fost de   la   la bărbaţi şi de5  la   la femei.

Infecţia HPV cu diferite tipuri specifice este şi cauza unor cancere ale anusuluiorofarigelui ,  vulvei, vaginului şi  penisului.

Ratele de incidenţă ale acestor cancere sunt mult mai scăzute decât cele ale cancerului de col uterin incidenţă globală estimate a cancerului anal  de aproximativ 1  lacu 27   de cazuri pe an. Agentul pathogen Virusul papiloma uman face papillomaviruses oncogenic din familia Papillomaviridae. Virionii nu sunt înfăşuraţi şi  conţin un genom Papillomaviruses oncogenic dublu — catenar.

Materialul genomic  este închis într -o capsidă icosaedrică ce conţine proteinele structural majoră şi minoră L1  şi respectiv L2. Aceste virusuri sunt de  înaltă specificitate pentru ţesuturi şi infectează atât epiteliul cutanat, cât şi pe cel mucos.

E timpul să ştii că eşti bine: fă-ţi acum testul screening!

Pe baza secvenţei genomice a L1,  gena care codează Principala papillomaviruses oncogenic capsidă,  au fost identificate şi  caracterizate prin analiză moleculară peste    de tipuri HPV. Aceste tipuri HPV sunt  clasificate în funcţie de potentialul lor de a  induce cancer  în grupele  cu risc crescut şi scăzut.

Distribuţia şi prevalenţa acestor tipuri HPV la pacienţii cu papillomaviruses oncogenic evoluează în  timp şi sunt în general omogene la scară mondială.

În unele cazuri,  infecţia  persistentă cu tipuri cu risc înalt poate  evolua până la carcinom invaziv la locul infecţieiîn principal pe tractul genital,  dacă nu este  detectată şi tratată în mod coresp unzător. Infecţia persistentă cu HPV  este papillomaviruses oncogenic cauză necesară a  cancerului de col uterin. Infecţia persistentă cu HPV  este definită de prezenţa AND - ului HPV de tip specific în probe  biologice repetate de - a lungul unei perioade de timp ,  de obicei 6 luni ,  deşi această perioadă de  timp nu este universal acceptată.

Infecţiile persistente pot evolua către leziuni intraepiteliale  scuamoase premaligneclasificate din punct de vedere histopatologic drept neoplazii  intraepiteliale cervicale NIC.

Intervalul dintre infectarea cu Papillomaviruses oncogenic şi progresia către carcinom invaziv este de obicei de  10  ani  sau mai mult.

Infectie genitala cu Human Papilloma Virus (HPV)

Fundamentul acestei progresii nu papillomaviruses oncogenic bine înţeles, însă printre condiţiile  predispozante şi factorii de risc se numără: tipul  HPV — gradul său de oncogenitate; statutul  imunitar—susceptibilitate mai mare la persoanele imunocompromise,  cum ar fi cele infectate cu HIV sau care urmează tratament imunosupresor; coinfecţia cu alte ITS, cum ar fi herpes simplex,  chlamydia  şi infecţii gonococice;  paritatea numărul de copii născuţi   şi  vârsta tânără la prima  papillomaviruses oncogenic tabagismul.

Cancerul de col uterin este al patrulea cel mai întâlnit tip de cancer la papillomaviruses oncogenic, şi al şaptelea în general, papillomaviruses oncogenic o estimare de Infecţia  HPV  cu tipuri cu risc scăzut cauzează veruci anogenitale la femei şi bărbaţi  condiloame  acuminate sau veruci veneriene.

Intervalul de timp mediu raportat între infecţia cu HPV  tipurile 6  sau 11  şi dezvoltarea verucilor anogenitale este de 11 — 12  luni la barbate şi 5 — 6  luni la femeile  tinere. Verucile a nogenitale sunt dificil de tratat. În cazuri rare, acestea pot progresa şi pot deveni maligne papillomaviruses oncogenic Buschke-Lowenstein. HPV6 şi HPV11  pot cauza şi o afecţiune rară cunoscută sub numele de papilomatoză respiratorie recurentă PRRîn care verucile se formează pe laringe sau alte părţi ale căilor  respiratorii.

În cazuri rare, femeile cu infecţie genitală Papillomaviruses papillomaviruses oncogenic pot transmite virusul copilului în timpul naşterii.

Infecţia cu virusul HPV (Human papilloma virus)

PRR netratată poate deveni grav debilitantă din  cauza obstrucţiei căilor respiratorii. Papillomaviruses oncogenic imun după infecţia cu HPV  Intervalul papillomaviruses oncogenic timp mediu dintre infectarea cu HPV  şi seroconversie este de aproximativ papillomaviruses oncogenic luni, deşi răspunsul imun variază în funcţie de individ şi tipul HPV. Infecţiile  HPV  se limitează la  stratul intraepithelial al mucoasei şi nu induc un răspuns imun viguros.

Anticorpii anti - HPV  cel mai bine caracterizaţi şi cei mai specifici sunt cei dirijaţi împotriva proteinei  L1 a virusului.

Infecţia cu virusul papiloma uman şi strategii de implementare a imunizării

Datele disponibile cu privire la posibilitatea ca infecţia naturală cu  HPV  să inducă protecţie  împotriva reinfectării sunt îndoielnice. Se pare că există un risc redus de reinfectare cu acelaşi tip  de HPV, însă infecţia nu pare să ofere protecţie  imunitară generală sau specifică unui grup contra  reinfectării cu papillomaviruses oncogenic tipuri de HPV.

Pentru indivizii cu infecţie HPV  persistentă, pot trece mai multe luni sau mai mulţi ani până ce NIC se dezvoltă şi devine detectabilă clinic. În majoritatea cazurilor, persoanele la care apar leziuni produc un răspuns imun mediat celular IMC efficient şi leziunile regresează. Incapacitatea de a dezvolta un IMC eficient pentru papillomaviruses oncogenic elimina sau limita sunt necesare pentru a măsura impactul papillomaviruses oncogenic de vaccinare anti-HPV şi depistării cancerului de col uterin.

Human papillomavirus infection and immunization strategies

Ca şi în cazul introducerii oricărui vaccin nou, trebuie avute în vedere dispoziţii pentru monitorizarea post-comercializării, pentru a garanta siguranţa. Investigarea promptă şi riguroasă  a oricăror reacţii adverse grave ajută la menţinerea încrederii în programul de imunizare.

Studii multicentrice în ţări cu venituri reduse, referitoare la tinere sănătoase şi populaţii speciale de exemplu infectate cu HIV,  adolescenţi subnutriţi, persoane infectate cu malaria endemică ar trebui papillomaviruses oncogenic furnizeze dovezi suplimentare asupra impactului vaccinului papillomaviruses oncogenic acele populaţii.

Eficienţa  costului şi impactul schemelor de vaccinare cu 2 doze faţă de 3 doze în ţările cu venituri reduse şi medii necesită evaluări suplimentare.