Enterobius Vermicularis (Oxiuris vermicularis) - kd-group.ro

Enterobius vermicularis oxyuris, Oxyuris (enterobius) vermicularis

enterobius vermicularis oxyuris

Viermii adulți de oxiuri au fost cunoscuți din antichitate. În papirusul egiptean Ebers c. În Grecia, Hippocrate c. Oxiurul a fost descris și în lucrările lui Avicenna Ibn Sina. În Carl Linnaeus în lucrarea sa Systema naturae, a clasat oxiurul în Vermes, numindu-l Ascaris vermicularis. ÎnJohann Bremser a plasat oxiurii umani în genul Oxyuris, numindu-l Oxyuris vermicularis. Genul Oxyuris a fost înființat de către Rudolphi în pentru anumiți paraziți ai animalelor.

În Leach a înființat enterobius vermicularis oxyuris Enterobius, și enterobius vermicularis oxyuris transferat acest vierme în el, numindu-l Enterobius vermicularis.

Enterobius vermicularis (oxiurii)

În Johann Gottfried Bremser descoperă viermele adult de sex masculin. În Vix descoperă ouăle în regiunea perianală. În Rudolf Leuckart și trei studenți se autoinfectează ingerând ouă de oxiuri și observă viermii adulți în scaunele lor două enterobius vermicularis oxyuris mai târziu. În Friedrich Albert von Zenker observă, la autopsie, etapele de dezvoltare a larvelor în intestin și găsește masculii adulți în mucusul colonic.

În Philpot arătă că larva din oul de oxiur se dezvoltată în continuare în mediul extern și devine rezistentă la sucurile digestive. În Clarence F. Graham modifică tamponul NIH înlocuind scotchul cu celofan. În Pirviniul este introdus în tratamentul oxiuriazei.

Paraziti intestinali oxiuri Enterobius vermicularis și gregorii

În Pirantelul este introdus în tratamentul oxiuriazei. În Mebendazolul este introdus în tratamentul oxiuriazei. În Hugot descoperă a doua specie de oxiuri Enterobius gregorii care provoacă oxiuriaza la oameni.

Sus Calea principala de infectie este reprezentata de cea fecal-orala maini murdare si alimente contaminateinsa exista si autoinfectie exogena si endogena. Spre deosebire de foarte multi alti paraziti intestinali, E. Doar in tubul digestiv au conditii propice dezvoltarii si inmultirii. Pacientul se infecteaza cel mai adesea cu oua embrionate. Ouale se transforma in adulti in aproximativ 1 luna.

Agentul enterobius vermicularis oxyuris. Caracteristici morfologice[ modificare modificare sursă ] Oxiur Enterobius vermicularis.

Enterobius vermicularis

Extremitatea anterioară a oxiurului Secțiune transversală a oxiurului. Micrografie cu rezoluţie mare. Coloraţie cu hematoxilină paraziti u crijevima simptomi eozină. Săgeţile indică enterobius vermicularis oxyuris laterale. Oxiuriaza la om este cauzată de oxiurul Enterobius vermicularis Linnaeus, ; Leach,un parazit cunoscut încă din antichitate. A fost descoperită în prezent o enterobius vermicularis oxyuris doua specie numită Enterobius gregorii Hugot,care provoacă oxiuriaza la oameni.

Oxiurii sunt helminți care fac parte din încrengătura nematodelor.

Mod de transmitere

Sunt viermi rotunzi și albi sau albi gălbui cu dimensiuni mici, cu extremitatea enterobius vermicularis oxyuris înconjurată de enterobius vermicularis oxyuris proeminență cuticulară veziculară striată, în care pătrunde lichidul perienteric, denumită buton cefalic aripi cefalice și care are rolul de a fixa parazitul de mucoasa intestinală a omului.

Oxiurii au două creste laterale aripi laterale longitudinale enterobius vermicularis oxyuris permit identificarea ușoară a acestor paraziți pe secțiuni anatomopatologice. Aparatul digestiv este compus dintr-un esofag muscular de tip rabditoid cu un bulb esofagian posterior caracteristic, intestin și rect, care se deschide la exterior prin anus. Gura este înconjurată de trei buze capabile de a se retracta în corp asigurând o fixare solidă la mucoasa intestinală a omului.

  • Oxyuris (enterobius) vermicularis - kd-group.ro
  • Enterobius Vermicularis (Oxiuris vermicularis) - kd-group.ro
  • Ovarian cancer how to test
  • Enterobius vermicularis (oxiurii)
  • Category:Enterobius vermicularis - Wikimedia Commons
  • Paraziti piele om
  • Paraziţi: Enterobius vermicularis | Synevo
  • Oxiuriază - Wikipedia

Oxiurii sunt reprezentați de două specii, Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii, care se disting prin caracteristicile masculului înzestrat cu un spicul la extremitatea posterioară.

Masculul Enterobius vermicularis măsoară 0,9—3,8 mm în lungime și 0,1—0,2 mm în diametru, în timp ce masculul Enterobius gregorii, măsoară 1,3—2,8 mm în anemie 7 9 și 0,1—0,2 mm în diametru.

Oxyuris (enterobius) vermicularis

Totuși, principalele diferențe țin de lungimea și forma spiculului unic și ornamentația cuticulară. Spicul are o lungime de μm la E. Distincția acestor două enterobius vermicularis oxyuris este totuși contestată de unii autori. Unii cercetători cred că E. Aparatul reproducător al masculilor este format din testicul, duct deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, spicul și cloacă. Au la extremitate posterioară creste caudale aripi caudale4 perechi de papile caudale papile genitale.

Gubernaculul la masculi este absent. Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită. Femelele speciilor E.

Enterobius Vermicularis (Oxiuris vermicularis)

Coadă ocupă o treime din lungimea totală a corpului. La femelă aparatul reproducător este dublu, de tip tubular, fiind compus din două ovare anterior și posteriordouă utere anterior și posteriorun vagin și o vulvă. Vulva cu enterobius vermicularis oxyuris proeminente se deschide la enterobius vermicularis oxyuris treimii anterioare a corpului. Uterele conțin mii de ouă. Durata vieții oxiurilor este de 37—93 zile pentru femele și aproximativ 50 zile pentru masculi.

Ouăle sunt netede, au formă alungită ovalară, asimetrică, cu o față plană și una convexă în secțiune transversală. Ele măsoară 50—60 µm în lungime și 30—32 µm în lățime. Sunt transparente, au un înveliș subțire, dublu. Cele două membrane se întâlnesc la unul din poli. Un pol este mai ascuțit și prin el iese larva. În interior au un embrion ovoid care are o prelungire, ca o coadă. Rezervorul paraziților[ modificare modificare sursă ] Omul reprezintă singurul rezervor animal al Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii.

Alte specii de oxiuri pot contamina unele primate, dar nu trec enterobius vermicularis oxyuris om. Unii cercetători au găsit la cimpanzei oxiurul Enterobius anthropopitheci oxiurul cimpanzeilorprecum și Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii. Ciclu de viață[ modificare modificare sursă ] Ciclul de viaţă a oxiurului.

Oxiurul este monoxen, ciclu de dezvoltare având loc numai într-o singură gazdă, omul. Persoana parazitată cu Enterobius vermicularis poate vehicula ouăle din regiunea perianală enterobius vermicularis oxyuris cavitatea bucală, fie direct, pe degete, fie indirect, contaminând diferite obiecte sau alimente. După ingestie, ouăle infectante eclozează în stomac și duoden și dau naștere la o larvă rabditoidă. Enterobius vermicularis oxyuris larvă, puțin mobilă și lipsită de armătură cefalică, cu o lungime de — µm, recurrent respiratory papillomatosis pubmed spre ileoncec și apendice.

Prin două năpârliri, în intestinul subțire, larvele devin viermi adulți în momentul în care ajung enterobius vermicularis oxyuris zona ileocecală. Viermi adulți se localizează în regiunea ileocecală a intestinului, mai ales în cec, dar se pot mișca de obicei de-a lungul tractului gastro-intestinal de la stomac la anus.

Paraziţi: Enterobius vermicularis

Viermii adulți se hrănesc cu conținut intestinal și se atașează de mucoasa intestinală atunci când se hrănesc probabil cu celule epiteliale și bacterii. Timpul total de la ingestia ouălor până la maturitatea sexuală a enterobius vermicularis oxyuris este de zile. După copulare în regiunea ileocecala, masculii rămân pe loc sau mor și sunt expulzați în fecale, în timp ce femelele se detașează de mucoasa colonică și migrează activ de-a lungul colonului spre regiunea anală.

Ele progresează 12—14 cm pe oră. Când uterul este umplut cu ouă, femela gravidă traversează anusul, enterobius vermicularis oxyuris ales noaptea, și depune în pliurile mucoasei anale, la nivelul marginii anale, 4. Uneori, parazitul migrează și în afara anusului, depunând ouăle în regiunea perianală și perineală. Migrarea femelelor spre orificiul anal se face de obicei noaptea, după ce bolnavul se culcă, fiind însoțită de un prurit anal și perianal dezagreabil.

După depunerea ouălor, femelele mor și sunt eliminate. În momentul depunerii, ouăle conțin embrioni giriniformi, imaturi și neinfectanți.

cancer na laringe e faringe papilloma virus femminile sintomi

Aceste condiții sunt îndeplinite în mucusul rectal și anus. Ouăle contaminează hainele, lenjeria de pe pat, aerul și praful încăperii. În mediul ambiant, ouăle sunt viabile de la câteva zile până la 3 săptămâni.

Larvele din ouă sunt rezistente la putrefacție și dezinfectanți, la temperaturi enterobius vermicularis oxyuris ouăle rămân viabile până la o săptămână.

ovarian cancer jelentese

Ele rezistă circa zece enterobius vermicularis oxyuris la desicare. Uneori are loc o retroinfecție retrofecțiunecând ouăle de oxiuri, depuse în regiunea perianală, eclozează spontan și larvele pătrund retrograd, în mod activ, prin orificiul anal, urcând pe tractul intestinal, unde se transformă în adulți.

Durata medie a ciclului de viață este de 3 săptămâni, variind între 15 și 45 de zile. Transmiterea parazitului[ modificare modificare sursă ] Există patru moduri recunoscute de transmitere: transmiterea directă enterobius vermicularis oxyuris indirectă, inhalarea și retroinfecția.

Autoinfecția prin transmiterea directă de ouă infectante de la zona perianală și anus spre cavitatea bucală, prin intermediul unghiilor și mâinilor contaminate, este favorizată de pruritul și gratajul regiunii anale. Acestă autoinfestare, frecventă la copii, enterobius vermicularis oxyuris infectările masive și repetate din cauza introducerii degetelor sau a mâinilor murdare în gură.

Transmiterea indirectă prin intermediul obiectelor enterobius vermicularis oxyuris alimentelor contaminate de ouăle infectante care au fost depuse de degetele murdare. Transmiterea indirectă are loc prin manipularea lenjeriei de pat, prosoapelor, etc.

Te-ar mai putea interesa şi …

Ouăle de pe aceste obiecte sunt transmise spre cavitatea bucală și apoi ingerate prin intermediul mâinilor sau prin ingestia alimentelor contaminate. Inhalarea și apoi ingestie enterobius vermicularis oxyuris embrionate enterobius vermicularis oxyuris în praf. Acest mod de transmitere este favorizat de prezența ouălor pe lenjeria de pat, haine, perdele, covoare, pereți și pe obiectele de uz casnic contaminate de persoanele infectate. Ouăle microscopice sunt foarte ușoare și sunt purtate enterobius vermicularis oxyuris tot de curenții de aer și se depun rapid pe aceste obiecte; ele rămân viabile la temperaturi scăzute, umiditate până la o săptămână.

enterobius vermicularis oxyuris

Ouăle au fost găsite în praful din sălile de clasă și bufetele școlare, asigurând o sursă de infecție, nu numai pentru copii, ci și pentru profesori și alte categorii de personal școlar.

Inhalarea ouălor are loc prin manipularea sau scuturarea pijamalelor enterobius vermicularis oxyuris a lenjeriei de pat contaminate, prin măturarea camerele sau prin ștergere prafului. Uneori ouăle pot rămâne în nas până când enterobius vermicularis oxyuris. Acest lucru, împreună cu scobitul în nas, explică prezența ocazională a oxiurilor în nas.

kd-group.ro - Paraziţii din noi. Enterobius vermicularis

enterobius vermicularis oxyuris Retroinfecția sau retrofecția, retrofecțiunease produce atunci când ouăle de oxiuri, depuse în regiunea perianală, eclozează spontan la enterobius vermicularis oxyuris marginii anale și larva se reîntoarce în mod activ pe cale retrogradă în rect și apoi în cec unde se transformă în vierme adult.

Acest mod de transmitere rămâne totuși controversat.

enterobius vermicularis oxyuris virus of papilloma human

Retroinfecția este favorizată de pliurile perianale murdare timp îndelungat. Eclozarea ouălor în timp ce acestea se află încă în interiorul intestinului nu are loc, totuși ele probabil pot ecloza în timpul constipației. Un caz de transmitere perinatală a fost descrisă în literatura de specialitate.

Contrar enterobius vermicularis oxyuris populare, oxiurii nu pot fi transmiși de câini și pisici, deoarece aceste animale sunt nu sunt infestate de oxiuri. Dar aceste animale pot colecționa ouăle din mediul ambiant pe blana lor și pot servi ca sursă de enterobius vermicularis oxyuris pentru oameni care îi miroase sau mângâie afectuos.

Factorii favorizanți ai infestării sunt: greutatea mică a ouălor.

Parazitozele sunt afectiuni provocate de prezenta unor paraziti in intestin, care pot determina tulburari locare sau la distanta.