Enterobius vermicularis - generalitati, analize medicale recomandate | Bioclinica

Enterobius vermicularis o que e. Amprenta anala - Enterobius vermicularis (oxiuri)

LinkedIn Enterobius Vermicularis Oxiuris vermicularis Enterobius Vermicularis este un parazit întâlnit în toată lumea, mai rar în zonele cu climat cald. Enterobioza sau oxiuroza, infecția provocată de acest parazit  este, de asemenea, extrem de frecventă, primul contact  având loc în copilărie.

Enterobius vermicularis - generalități, analize medicale recomandate Infecția cu Enterobius vermicularis are prevalență crescută atât în zonele cu climat temperat cât și în zonele tropicale. Parazitoză contagioasă cu răspândire în colectivități de copii și în familii numeroase. Despre parazit Este un nematod mic, alb-gălbui și se regăsește la nivelul cecul și a colonului ascendent.

Enterobius vermicularis face parte din clasa Nematodelor și este considerat a fi cel mai mic nematod parazit la om, enterobioza  produsă fiind o parazitoză contagioasă, manifestată prin fenomene locale iritative și digestive și fenomene generale. Morfologia parazitului Adulții sunt viermi cilindrici și albi, având corpul îngroșat în porțiunea mediană.

Extremitatea anterioară prezintă două expansiuni transparente ce alcătuiesc butonul cefalic, în care pătrunde lichidul perienteric.

cheloo munca in folosul

Acest organ servește la fixarea parazitului pe mucoasa intestinală. Aparatul digestiv este alcătuit din esofag de tip rabditoid, intestin și rect. Femela are un aparat reproducător dublu, tubular, format din enterobius vermicularis o que e un ovar și un uter, dispuse unul anterior și celălalt posterior. Lungimea corpului femelei este de mm lungime și 0.

Mod de transmitere

Masculul este mai mic, având mm. Îl recunoaștem după extremitatea posterioară curbată anterior. Ouăle au formă ovalară, asimetrică, cu o latură plană și una convexă. Sunt transparente, având un înveliș subțire și dublu.

conjunctival inverted papilloma wart virus in skin

Aceste două membrane se reunesc la unul din doi poli. În interiorul oului se găsește un embrion giriniform forma unui mormoloc de broascăcu un corp ovoid și o prelungire asemănătoare unei cozi.

Generalitati

Ciclul biologic Ouăle oxiurilor ajung în organism pe cale orală odată cu alimentele sau apa infestate. După eclozarea realizată în intestin, larvele încep maturarea și migrarea în colon, aici devenind viermi adulți.

Oxiurose (Oxiurus ou Enterobiose) - Enterobius vermicularis - Parasitologia - Prof. Samuel Cunha

Ei se localizează, cel mai frecvent, în cec și în apendice. Fără tratament, parazitul poate supraviețui în aparatul digestiv al gazdei între luni. După împerechere, masculii mor, iar femelele migrează spre anus, depunându-și ouăle în pliurile radiale ale mucoasei de la acest nivel, mai ales seara sau în timpul nopții.

Enterobius vermicularis - generalitati, analize medicale recomandate | Bioclinica

Acest amănunt explică de ce senzația de prurit se accentuează în acele intervale. Mișcările femelei în timpul migrării sau  depunerii ouălor și eliberarea unui lichid perienteric toxic  determină iritația pielii și prurit local.

În interiorul oului depusembrionul evoluează în larvă, acțiune inițiată la contactul cu oxigenul atmosferic. Din ouă va fi enterobius vermicularis o que e larva infestantă câteva ore mai târziu de la depunere, fapt ce explică atât caracterul contagios al bolii, precum și posibilitatea auto- și retroinfecției.

bacterie 14 jarige

Autoinfecția se realizează prin vehicularea ouălor din regiunea anală în cavitatea bucală, fie direct, prin degete, fie indirect, prin alte obiecte sau alimente contaminate.

Ouăle înghițite vor elibera în duoden larvele, ce migrează în jejun, devenind aici adulți. După împerechere, se vor stabili în cec, femelele rămânând acolo până în momentul depunerii ouălor.

Retroinfecția este o particularitate a autoinfecției, realizată prin larvele eliberate din ouăle anale ce eclozează spontan. Larvele pătrund prin orificiul anal și urcă pe tractul gastrointestinal, unde se transformă în adulți.

Enterobius vermicularis (oxiurii)

Patogenia și aspectele clinice ale enterobius vermicularis o que e Enterobioza este o afecțiune cronică, cauzată de autoinfecția sau reinfecția cu ouă luate de la membrii familiei sau din surse extra-familiale. Atașarea parazitului de mucoasa intestinală poate provoca o ușoară inflamație locală, însă leziunile mecanice sunt nesemnificative.

În majoritatea cazurilor, modificările patologice provocate de parazit se întâlnesc la nivelul apendicelui, al regiunii anale și în localizările ectopice. Prezența paraziților adulți pe mucoasa anală și pe tegumentele perianale enterobius vermicularis o que e însoțită de apariția unui prurit intens, considerat patognomonic  pentru oxiuroză.

Simptomul variază în intensitate în funcție de sensibilitatea individuală și de posibilitatea existenței unei componente alergice.

enterobius vermicularis o que e human papillomavirus treatment in ayurveda

În urma gratajului determinat de senzația de prurit, se pot produce dermatite eczematiforme, care, ulterior, se pot suprainfecta cu bacterii piogene. Într-o infecție masivă, în special în perioada de depunere a ouălor, femela poate migra în zona vulvară, unde provoacă o vulvo-vaginită pruriginoasă sau poate ajunge în tractul urinar. Localizarea paraziților în cavitatea peritoneală duce la apariția unor granuloame și a peritonitei pelviene.

Aceste granuloame au fost întâlnite nu numai la nivel peritoneal, ci și enterobius vermicularis o que e ficat sau plămân. Este acceptată ipoteza potrivit căreia parazitul migrează pe calea sângelui sau străbate peretele intestinal, a cărui integritate este compromisă printr-un proces necrotic Granulomul specific enterobiozei cronice, deține, în mijlocul său, zona de necroză sau tumoral.

Majoritatea enterobius vermicularis o que e sunt ușoare, fără a se manifesta clinic. În cazul anumitor pacienți, infecția constituie o problemă clinică și psihologică importantă, putând provoca complicații severe precum dermatitavulvovaginita, apendicita, peritonita.

sinonasal papilloma pathology outlines

Alături de tulburări digestive nespecifice, se întâlnesc, mai ales la copii, tulburări neuropsihice, legate de insomnia provocată de pruritul nocturn intens, scăderea capacității de concentrare, iritabilitate, nervozitate. Diagnosticul enterobiozei Examenul obiectiv presupune examinarea regiunii perianale pentru observarea semnelor de iritație sau roșeață.

Uneori, se pot observa perianal adulți, larve sau trasee liniare produse de migrarea larvelor subepidermic.

Publicat: 20 Septembrie Accesări: Helminţii se împart în două categorii: viermi laţi şi cilindrici.

Diagnosticul parazitologic Paraziții pot fi observați pe suprafața fecalelor proaspăt emise  dimineața. Examenul microscopic al scaunului decelează ouăle caracteristice, ovale, asimetrice, cu suprafață netedă și embrionate.

Examenul poate fi negativ, deoarece femelele nu depun multe ouă în rect. Testul benzii adezive constă în aplicarea unei bucăți de bandă adezivă transparentă pe regiunea perianală dimineața. Banda se aplică pe o lamă de sticlă, deasupra unei picături de ser fiziologic și se examinează la microscop.

papilloma virus e verruche plantari

De asemenea, se poate folosi metoda baghetei ce constă în recoltarea ouălor din regiunea perianală și ampula rectală cu ajutorul unei baghete de sticlă, care are un enterobius vermicularis o que e învelit în celofan.

În cazul rezultatelor negative atât ale examenului obiectiv, cât și ale testelor parazitologice, se poate realiza o colonoscopie, opțiune valabilă pentru situațiile în care nu există un diagnostic cert sau dacă tratamentul nu a fost eficient. Dacă suspectăm o complicație a enterobiozei, putem recurge la teste adiționale adaptate simptomatologiei și regiunii afectate.